Stockholm nostalgia
Oana Lohan
Nostalgia accompanies us throughout our lives, bringing us comfort, joy or sadness, or all of the above, at the same time.
Everything we carry in our heads or in our pockets is a trigger for nostalgia, and the one I'm talking about, Stockholm nostalgia, has the ability to keep us prisoners of our memories from time to time.
Here are some of my triggers and their stories.
Nostalgia Stockholm
Nostalgia ne-nsoțește de-a lungul vieții, aducându-ne alinare, bucurie sau tristețe — sau toate grămadă și-n același timp. Tot ce-avem în cap sau în buzunare o poate declanșa, iar cea despre care vorbesc, Nostalgia Stockholm, are uneori puterea de a ne ține prizonieri ai amintirilor noastre.
Iată câțiva dintre provocatorii nostalgiei ăsteia la mine și poveștile lor.
Bottle opener
I grew up in a man-planted acacia grove.
As a child I thought there were deer among the acacia trees and waited in vain for them to appear. Instead, I remember lots of eager fireflies.
I found this bottle opener in a garage in France and because it's almost gold and has a deer on it, I take it with me wherever I go.
Deschizător de sticle
Am crescut într-o pădurice de salcâmi plantați de oameni.
Copil fiind, credeam că-s cerbi în pădurea de salcâmi și -așteptam fără succes să apară. Erau în schimb puzderie de licurici.
Desfăcătorul ăsta l-am găsit acum vreo zece ani într-un garaj franțuzesc și pentru că-i aproape auriu și are un cerb pe el l-am plimbat peste tot cu mine.
Chinese pencil
When I was a child in communist Romania, I had a soft spot for the Chinese pencils you couldn't always find in the shops.
I loved gnawing on them, and the Chinese ones always tasted different, somehow sweet and bitter at the same time.
Creion chinezesc
Când eram copil în România comunistă, aveam o slăbiciune pentru creioanele chinezești, pe care nu le găseai întotdeauna în magazine.
Îmi plăcea să le rod, iar cele chinezești aveau mereu un gust diferit, cumva dulce și aspru în același timp.
Movie ticket
A movie ticket from Зеркало, Mirror in English, my favourite Tarkovsky film.
I often think of the passage from Dante’s Inferno where it says: ‘In the middle of the journey of our life I came to myself in a dark forest where the straight path was lost’, and of that incredibly beautiful woman from the movie, jumping around in the basement of a Soviet printing house, declaiming it.
Bilet de film
Un bilet de film de la « Зеркало « « Oglinda » în română – Tarkovsky-ul meu preferat.
Deseori mă gândesc adesea la bucățica aia luată din Infernul lui Dante cu « la-nceput de viață m-am pierdut într-o pădure deasă »... și la femeia incredibil de frumoasă care țopăie în subsolul unei tipografii sovietice declamând-o !
Pyro-engraved box
A pyro-engraved box with some eagles, given to me by Nickleby, the Romanian Pentecostal bricklayer with a Dickensian name.
Inside there is a piece of cement cut out with a disc saw from a step in the cellar of the house I grew up in, with my six-year-old footprint embedded in it.
I remember wearing a pair of Chinese canvas trainers with a locomotive embossed on the white rubber pad at the ankle.
Cutie pirogravată
O cutie pirogravată cu ceva vulturi primită de la Nickleby, zidarul pocăit din « 23 August » cu nume din Dickens.
În ea e o bucată cu urma piciorului meu stâng la șase ani, decupată cu flexul din glazura de ciment de pe treptele de cărămidă din beciul casei în care am crescut.
Purtam o pereche de bascheți de pânză chinezești cu o locomotivă în relief pe pastila albă de cauciuc de pe gleznă.
T-shirt
I've had this T-shirt for about ten years now. It's so thin you can almost see through it.
I thought the drawing on the chest was an advertisement for soy sauce until a Japanese man told me it was actually a typical Okinawan alcohol, a kind of liquor made from rice, not fruit.
It's cut and recut, it's pierced, the edges curl up by themselves, and it has a peculiar smell.
The man checking my ticket at the entrance to the Georgia O'Keefe exhibition at the Tate Modern congratulated me on the T-shirt and I was instantly struck by happiness.
Tricoul
Tricoul ăsta îl port de vreo zece ani de zile si s-a subtiat atît de tare că vezi pin el. La început, nu stiu de ce, am crezut că desenul de pe piept e o reclamă pentru un sos de soia japonez.Un japonez mi-a spus de curând că defapt e o reclamă la un alcool de-al lor tipic din Okinawa, un fel detuică din tara soareluyi răsare, numai că-i făcută din orez si nu din fructe.
E tăiat și retăiat, e găurit, marginile i se răsucesc singure și are un miros aparte.
Băiatul care verifica biletele la intrarea în expoziției Georgia O’Keeffe la Tate Modern m-a felicitat pentru tricou și eu m-am bucurat.
Oana Lohan draws and, whenever she can, spends her life on the road. When she’s not drawing, she writes and takes photos. Or does it all at once. She was born in Arad, Romania, and currently lives in Paris.
an interview conducted by Otherwise visual editor Letizia Bonanno
